Job 36

1Elihu a continuat și a zis:

2„Mai rabdă-mă puțin și-ți voi arăta
că mai sunt lucruri de spus în favoarea lui Dumnezeu.
3Îmi voi aduce cunoștința de departe
și voi arăta dreptatea Creatorului meu.
4Căci, cu adevărat, vorbele mele nu sunt o înșelătorie;
unul desăvârșit în cunoștință este cu voi.

5Iată, Dumnezeu este măreț și nu respinge pe nimeni;
este măreț prin puterea inimii Lui.
6El nu-l ține în viață pe cel rău,
și le face dreptate celor asupriți.
7Nu-Și ia ochii de la cei drepți,
ci îi așază pe tron împreună cu împărații
și îi înalță pentru totdeauna.
8Dacă sunt legați în lanțuri
și ținuți în legăturile suferinței,
9El le spune despre lucrarea lor și despre fărădelegile lor,
le spune că s-au mândrit.
10El le vorbește despre disciplină
și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
11Dacă Îl ascultă și-L slujesc,
își vor sfârși zilele în prosperitate,
și anii lor în fericire.
12Dar dacă ei nu ascultă, vor pieri de sabie
și vor muri fără cunoștință.

13Cei lipsiți de evlavie în inimă nutresc sentimente de mânie;
ei nu strigă după ajutor când El îi leagă.
14Ei mor la tinerețe
și viața lor sfârșește printre cei ce se prostituează.
15Dar pe cei suferinzi El îi scapă prin suferința lor
și le vorbește prin asuprire.

16Tot așa te-ar fi scos și pe tine din necaz,
te-ar fi dus într-un loc larg, unde este libertate deplină,
și ar fi pus pe masa ta mâncare gustoasă.
17Dar tu ți-ai însușit judecata celui rău;
te-au înhățat judecata și dreptatea lui.
18Nimeni să nu te amăgească prin bogății
și nu lăsa ca un dar bogat să te abată de pe cale!
19Te-ar putea feri de necaz bogăția
sau toate eforturile pe care le faci?
20Să nu tânjești după noapte,
căci atunci sunt smulse popoarele din locul lor.
21Ai grijă! Nu te îndrepta spre nelegiuire;
căci văd că ai ales, mai degrabă, nelegiuirea, decât suferința.

22Iată, Dumnezeu este înălțat prin puterea Sa;
care învățător este ca El?
23Cine I-a stabilit calea
sau cine-I poate spune: «Ai greșit!».
24Adu-ți aminte să-I preamărești lucrarea,
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25Toți oamenii au văzut-o;
fiecare privește la ea de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare, iar noi nu cunoaștem totul!
Numărul anilor Lui este de nepătruns.

27Căci El atrage picăturile de apă
și ele transformă aburul în ploaie,
28pe care norii o lasă să cadă
și care picură din plin peste oameni.
29Cine poate înțelege ruperea de nori,
zgomotele cortului Său?
30Iată, El Își răspândește lumina în jurul Lui
și acoperă adâncurile mării.
31Căci prin toate acestea judecă El popoarele;
El le dă hrană din belșug.
32El acoperă fulgerul cu palmele
și-i poruncește unde să lovească.
33Tunetul Său Îi vestește sosirea,
iar furtuna anunță mânia Sa aprinsă.